Pentru mai multe produse marca Europolis, va invit sa accesati magazinul virtual la link-ul urmator: http://www.breslo.ro/Shop/Europolis!
€polis
miercuri, 23 octombrie 2013
duminică, 7 iulie 2013
Continuare...
Ca să termin povestioara scriu şi despre clasa a XII-a. Şi pentru că mi s-a activat spiritul
scriitoricesc, după ce termin subiectul acesta, voi trece la subiecte pozitive.
Dna Popa a avut remuşcări în anul următor şi mi-a dat imunitate.
Dar vedeţi voi ? La ce m-a mai
ajutat pe mine ? Că şi azi când mă întreabă cineva : “Tu ai fost vreodată corigentă ?” sunt nevoită să răspund “Da, am fost
corigentă la fizică.”.
Ca să mă răzbun pe ce mi s-a întâmplat, la încheierea liceului am
propus colegilor (din spirit de echipă, bineînţeles) să le dăruim câte o diplomă personalizată tuturor profesorilor pe care i-am avut. Am încercat noi să scriem în grup, dar nu prea a
mers. Şi nimeni nu vroia să-i scrie profesorului
preferat, pentru că nu se considerau destul de buni la asta (şcoala ne-a învăţat
bine la ce NU SUNTEM BUNI şi ne-a zis la sfârşit Q.E.D.).
Noh ? Dacă am propus a trebuit să-mi
joc jocul până la final. Aşa că mi-am luat eu responsabilitatea de a scrie câteva
cuvinte fiecărui profesor în parte. Şi normal că am fost cât se poate de
subiectivă. Le-am scris tuturor cu sufletul : profesorilor pe care i-am
iubit şi apreciat, le-am scris cât am putut eu de frumos.
Dar…
Dnei Tilă i-am spus că dumneaei ne-a învăţat
ce înseamnă “intransigenţa” şi “devotamentul”.
Da, doamnă profesoară ne-aţi învăţat cum SĂ NU FIM!
Cât am râs în sinea mea când aţi citit! Ce
faţă aveaţi! Vă prinseşi că râdeam de dumneavoastră ! Dar nu puteaţi să
spuneţi nimic ! HAHA
Dnei Popa i-am dăruit cea mai seacă diplomă.
Avea doar un rând: “Pentru tot ce ne-aţi învăţat”. Adevărul este că
nu ştiam ce să-i scriu. Un an de plus cu un an de minus dă fix 0.
Azi
Sper ca dna Popa să fi învăţat din greşeala pe
care a făcut-o cu clasa noastră, pentru că nu e un monstruleţ, DOAR a călcat
strâmb vreme de un an.
Dnei Tilă (Petre) : Când eram noi mici şi
terorizaţi aveam coşmaruri cu dumneavoastră înecată în bacnote care vă ieşeau
pe urechi şi pe nas. Şi ne distram cu imaginea asta până la următoarea oră de
fizică. Vă place cine sunteţi ?
Suntem produsul experienţelor prin
care am trecut, uneori prea dure pentru vârsta pe care o aveam.
sâmbătă, 6 iulie 2013
C.N.M.V. Slobozia - Liceul de elită pentru mine
Am supărat cel puţin doi oameni pe care nu trebuia: dna
Bobîrnichi (profesor de engleză) şi dna Mocanu (profesor de franceză); în urma
discuţiei cu dna Mocanu m-am decis să arăt cu degetul.
Să începem cu
ce m-a învăţat pe mine liceul de elită: că nu contează ce ştii şi cât ştii,
contează câţi bani ai şi cine sunt părinţii tăi; m-a învăţat că unii profesori
(dna Popa, dna Tilă de exemplu) nu-şi pot stăpâni propriile porniri fapt pentru
care îşi bat joc de cine pot. Eu m-am numarat de fiecare dată printre bătăile
lor de joc.
În clasa a XI-a vroiam să dispar de pe faţa pământului de
ruşinea ce mi-a pricinuit-o dna Tilă (acum Petre), numindu-mă "curvă"
în faţa întregii clase şi a dirigintei (dna Popa, care susţinea ideea) şi mai
mult decât atât, folosind acelaşi criteriu, m-au lăsat corigenta la fizică.
Trei dintre profesorii (dna Bobîrnichi, dna Mocanu şi dna
Simion) de la clasă mă compătimeau. Dar nu puteau face nimic, pentru că nu aveau
putere de decizie sau influenţă.
Îmi amintesc şi-acum ziua din aprilie (cu 2 luni jumate înainte
de încheierea anului şcolar) de dna Simion care a venit după mine în pauza să-mi
spună : « Oana ? Dna Tilă ţi-a anunţat deja corigenţa în
cancelarie ! ». Lucru ce mi l-a confirmat şi dna Mocanu în privat.
Ce puteam să fac ? Mi-am anunţat părinţii şi am
sperat că în cele 2 luni şi jumătate rămase de şcoală o să pot lua o notă
convenabilă să trec. Am mai dat o lucrare după asta, ultima din an. Am luat 6, îmi
trebuia 7 ca să promovez. Ironia celor 50 de sutimi, nu ?
Am mers cu părinţii la şcoală, iar dna Tilă l-a făcut pe
tata ţigan şi i-a spus mamei că până nu mă opresc din facut varianta nu mă va
trece la fizică.
Am mers mai departe la director, dnul Stan pe-atunci, şi
el a început să ne râdă în nas, spunându-ne că lucrurile astea o să fie glume
peste 10 ani. Practic ne-a spus să lăsăm lucrurile să se rezolve de la sine, fără
să facem valuri. Dacă puteam mă mutam la alt liceu din clasa a XI-a, dar nu
puteam pentru că eram corigentă.
Adevarul este că nu aveam mijloacele necesare pentru a
face valuri şi pe lângă asta, frica de faptul că îmi va fi şi mai rău în anul
ce va urma a cântărit mai mult decât ce puteam câştiga. Aşa că am stat în casă
toată vara şi N-AM învăţat fizică, am repetat-o vreo doua săptămâni cu dnul
Ganea (profesor de fizică la Cuza).
La corigenţă am luat 8, pentru că erau şi alti 2
profesori de faţă şi nu putea dna Tilă să facă chiar ce vroia. Dar ştiam să fac
şi problemele corigentului de clasa a XII-a, nu m-au lăsat să o
demonstrez ! Doar s-au amuzat, iar dna Tilă m-a întrebat dacă nu cumva
vrea şi mama să intre la corigenţă cu mine.
La începutul anului şcolar următor de câte ori răspundeam
corect la o întrebare de fizică, dna Tilă mă întreba : « ţi-a prins
bine corigenţa, huh ? »
Desigur… nu am fost singurul caz. În anul meu, mai erau
doi colegi (nu dau nume, pentru că nu am cerut acordul) în aceeaşi situaţie.
Lor, doamna Tilă le-a cerut o sumă în euro. Dar surpriză!!! Oamenii aştia nu
aveau suma respectivă şi au venit cu mine la corigenţă.
Vreţi să mai povestesc ? Mai am !!
Dna Popa ştia ca sunt prietenă cu un băiat dintr-o altă
clasă şi se comporta foarte frumos cu ei şi execrabil cu noi. De ce ?
Păi… unul dintre ceilalţi doi colegi corigenţi ştia să
facă site-uri. Şi tipul ăsta era foarte tare, câştiga bănuţi încă de pe-atunci.
Îi plăcea aşa de tare, încât s-a gândit să facă un site al clasei care era şi
parolat. Trebuia să fie micul nostru secret ; un fel de oracol al zilelor
noastre. A pus acolo poze cu noi şi comentarii pe care noi le găseam amuzante.
Dar nu a durat mult, pentru că dna Popa (diriginta) a
aflat de el (desigur că aveam o scursură în clasă) şi nu i s-a părut amuzant că
apărea într-o poză în care îi lua căciula de pe cap unui coleg şi sub poză era
un comentariu « Dna dirigintă – un fel de Hitler al clasei ! ».
Apoi dna Popa a început războiul. Ne-a ameninţat că va da
în judecată pe cel care a făcut poza şi pe cel care a scris comentariul. Cine a
făcut poza ? Poi Oana (eu) !! E din banca ei făcută !
Aşa că în paralel cu povestioara cu fizica, se întâmpla să
nu prea am timp de învăţat. Pentru că am stat să caut detaliile tehnice de la
telefonul mobil şi legi, să demonstrez că telefonul meu nu poate să facă poze
de acea calitate, oricât ar vrea el şi că oricum site-ul nu era public. Când am
demonstrat toate astea a ieşit la iveală că
« scursura » făcuse poza… Dar acestei scursuri nu i s-a întâmplat
NIMIC !!
Azi mă întorc
pe site-ul şcolii şi citesc VALORI PROMOVATE ÎN COLEGIUL NAŢIONAL « MIHAI
VITEAZUL » :
Bunul simţ : a avea puterea
interioară de a nu acţiona atunci când eşti batjocorit
Responsabilitatea :
trebuie să-ţi asumi statutul de copilul cuiva/copilul nimănui
Colaborarea şi toleranţa : însuşirea
de a lucra în echipă cu profesori corupţi
Perseverenţa : capacitatea de a duce
la bun sfârşit o activitate (dacă dna Popa nu mă putea lăsa corigentă la
biologie, a intrat în echipă cu dna Tilă, unde probabilitatea era mai mare)
=> Mulţumesc cerului că dna Istrate (de chimie) sau alţi profesori nu au
plecat urechea la bârfele din cancelarie, că altfel ajungeam repetentă !!
Conştiinţa apartenenţei la o colectivitate :
să fiu mândră că astăzi ca şi atunci este un liceu de elită, iar statutul meu
de astăzi confirmă acest lucru
Azi
Mulţumesc profesorului de fizică : Ioan Ganea, un
pasionat care nu se uita la ceas cand făceam probleme în particular şi-mi punea
numai pe decât o « sârmă » pe masă, să încerc pe viu teoria. La masa
acestui om am stat ore în şir să demonstrăm că prin varza din balcon trece
curentul sau că ne putem face singuri un ventilator la carcasa unităţii
centrale şi multe altele. Licenţa mea a fost chiar un proiect cu beculeţe,
domnule profesor ! Şi am luat 9,75 !
Mulţumesc profesoarelor de engleză : Adina Bobîrnichi
şi Mirela Feşchiu (deşi mi-e vecină nu-i ştiu numele de căsătorie, îmi cer
scuze, noi ii ziceam « Feşchiţa ») care m-au învăţat latina vremurilor.
Engleza pe care am învăţat-o de la voi m-a dus în America în anul 2 de
facultate. Iar după 5 ani de la ultimul curs de engleză, am fost capabilă să
iau TOEIC-ul cu 850 de puncte (limita inferioară a lui Golden Score).
Mulţumesc profesoarelor de franceză : Florica Vlăsceanu
şi Elena Mocanu căci mi-au dat şansa să particip la activităţi extraşcolare.
Faptul că am ştiut franceza a fost întotdeauna asul meu. Am câştigat câteva
burse şi concursuri de teatru şi teatru de improvizaţie datorită vouă!
Vreau să subliniez faptul că dna Elena Mocanu nu mi-a
fost doar profesor, mi-a fost consilier şi mi-a rămas prieten peste ani.
Pentru oamenii aceştia îmi pare rău că am zis că nu aş
vrea să mai trec prin acelaşi liceu.
Dar pentru mine nu s-a făcut nimic!
vineri, 23 martie 2012
Basca Maria
CREATII HAND MADE BY €polis
handmade,
Palarii,
Seturi fetite
vineri, 3 februarie 2012
marți, 23 august 2011
sâmbătă, 20 august 2011
vineri, 19 august 2011
Set "Prima zi de scoala"
joi, 7 iulie 2011
Vara la tara.... Baniciu & Europolis
marți, 28 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)