C.N.M.V. Slobozia - Liceul de elită pentru mine

Am supărat cel puţin doi oameni pe care nu trebuia: dna Bobîrnichi (profesor de engleză) şi dna Mocanu (profesor de franceză); în urma discuţiei cu dna Mocanu m-am decis să arăt cu degetul.

Să începem cu ce m-a învăţat pe mine liceul de elită: că nu contează ce ştii şi cât ştii, contează câţi bani ai şi cine sunt părinţii tăi; m-a învăţat că unii profesori (dna Popa, dna Tilă de exemplu) nu-şi pot stăpâni propriile porniri fapt pentru care îşi bat joc de cine pot. Eu m-am numarat de fiecare dată printre bătăile lor de joc.

În clasa a XI-a vroiam să dispar de pe faţa pământului de ruşinea ce mi-a pricinuit-o dna Tilă (acum Petre), numindu-mă "curvă" în faţa întregii clase şi a dirigintei (dna Popa, care susţinea ideea) şi mai mult decât atât, folosind acelaşi criteriu, m-au lăsat corigenta la fizică.

Trei dintre profesorii (dna Bobîrnichi, dna Mocanu şi dna Simion) de la clasă mă compătimeau. Dar nu puteau face nimic, pentru că nu aveau putere de decizie sau influenţă.

Îmi amintesc şi-acum ziua din aprilie (cu 2 luni jumate înainte de încheierea anului şcolar) de dna Simion care a venit după mine în pauza să-mi spună : « Oana ? Dna Tilă ţi-a anunţat deja corigenţa în cancelarie ! ». Lucru ce mi l-a confirmat şi dna Mocanu în privat.

Ce puteam să fac ? Mi-am anunţat părinţii şi am sperat că în cele 2 luni şi jumătate rămase de şcoală o să pot lua o notă convenabilă să trec. Am mai dat o lucrare după asta, ultima din an. Am luat 6, îmi trebuia 7 ca să promovez. Ironia celor 50 de sutimi, nu ?

Am mers cu părinţii la şcoală, iar dna Tilă l-a făcut pe tata ţigan şi i-a spus mamei că până nu mă opresc din facut varianta nu mă va trece la fizică.

Am mers mai departe la director, dnul Stan pe-atunci, şi el a început să ne râdă în nas, spunându-ne că lucrurile astea o să fie glume peste 10 ani. Practic ne-a spus să lăsăm lucrurile să se rezolve de la sine, fără să facem valuri. Dacă puteam mă mutam la alt liceu din clasa a XI-a, dar nu puteam pentru că eram corigentă.

Adevarul este că nu aveam mijloacele necesare pentru a face valuri şi pe lângă asta, frica de faptul că îmi va fi şi mai rău în anul ce va urma a cântărit mai mult decât ce puteam câştiga. Aşa că am stat în casă toată vara şi N-AM învăţat fizică, am repetat-o vreo doua săptămâni cu dnul Ganea (profesor de fizică la Cuza).

La corigenţă am luat 8, pentru că erau şi alti 2 profesori de faţă şi nu putea dna Tilă să facă chiar ce vroia. Dar ştiam să fac şi problemele corigentului de clasa a XII-a, nu m-au lăsat să o demonstrez ! Doar s-au amuzat, iar dna Tilă m-a întrebat dacă nu cumva vrea şi mama să intre la corigenţă cu mine.

La începutul anului şcolar următor de câte ori răspundeam corect la o întrebare de fizică, dna Tilă mă întreba : « ţi-a prins bine corigenţa, huh ? »

Desigur… nu am fost singurul caz. În anul meu, mai erau doi colegi (nu dau nume, pentru că nu am cerut acordul) în aceeaşi situaţie. Lor, doamna Tilă le-a cerut o sumă în euro. Dar surpriză!!! Oamenii aştia nu aveau suma respectivă şi au venit cu mine la corigenţă.

Vreţi să mai povestesc ? Mai am !!

Dna Popa ştia ca sunt prietenă cu un băiat dintr-o altă clasă şi se comporta foarte frumos cu ei şi execrabil cu noi. De ce ?

Păi… unul dintre ceilalţi doi colegi corigenţi ştia să facă site-uri. Şi tipul ăsta era foarte tare, câştiga bănuţi încă de pe-atunci. Îi plăcea aşa de tare, încât s-a gândit să facă un site al clasei care era şi parolat. Trebuia să fie micul nostru secret ; un fel de oracol al zilelor noastre. A pus acolo poze cu noi şi comentarii pe care noi le găseam amuzante.

Dar nu a durat mult, pentru că dna Popa (diriginta) a aflat de el (desigur că aveam o scursură în clasă) şi nu i s-a părut amuzant că apărea într-o poză în care îi lua căciula de pe cap unui coleg şi sub poză era un comentariu « Dna dirigintă – un fel de Hitler al clasei ! ».

Apoi dna Popa a început războiul. Ne-a ameninţat că va da în judecată pe cel care a făcut poza şi pe cel care a scris comentariul. Cine a făcut poza ? Poi Oana (eu) !! E din banca ei făcută !

Aşa că în paralel cu povestioara cu fizica, se întâmpla să nu prea am timp de învăţat. Pentru că am stat să caut detaliile tehnice de la telefonul mobil şi legi, să demonstrez că telefonul meu nu poate să facă poze de acea calitate, oricât ar vrea el şi că oricum site-ul nu era public. Când am demonstrat toate astea a ieşit la iveală că  « scursura » făcuse poza… Dar acestei scursuri nu i s-a întâmplat NIMIC !!

Azi mă întorc pe site-ul şcolii şi citesc VALORI PROMOVATE ÎN COLEGIUL NAŢIONAL « MIHAI VITEAZUL » :

Bunul simţ : a avea puterea interioară de a nu acţiona atunci când eşti batjocorit

Responsabilitatea : trebuie să-ţi asumi statutul de copilul cuiva/copilul nimănui

Colaborarea şi toleranţa : însuşirea de a lucra în echipă cu profesori corupţi

Perseverenţa : capacitatea de a duce la bun sfârşit o activitate (dacă dna Popa nu mă putea lăsa corigentă la biologie, a intrat în echipă cu dna Tilă, unde probabilitatea era mai mare) => Mulţumesc cerului că dna Istrate (de chimie) sau alţi profesori nu au plecat urechea la bârfele din cancelarie, că altfel ajungeam repetentă !!

Conştiinţa apartenenţei la o colectivitate : să fiu mândră că astăzi ca şi atunci este un liceu de elită, iar statutul meu de astăzi confirmă acest lucru

Azi

Mulţumesc profesorului de fizică : Ioan Ganea, un pasionat care nu se uita la ceas cand făceam probleme în particular şi-mi punea numai pe decât o « sârmă » pe masă, să încerc pe viu teoria. La masa acestui om am stat ore în şir să demonstrăm că prin varza din balcon trece curentul sau că ne putem face singuri un ventilator la carcasa unităţii centrale şi multe altele. Licenţa mea a fost chiar un proiect cu beculeţe, domnule profesor ! Şi am luat 9,75 !

Mulţumesc profesoarelor de engleză : Adina Bobîrnichi şi Mirela Feşchiu (deşi mi-e vecină nu-i ştiu numele de căsătorie, îmi cer scuze, noi ii ziceam « Feşchiţa ») care m-au învăţat latina vremurilor. Engleza pe care am învăţat-o de la voi m-a dus în America în anul 2 de facultate. Iar după 5 ani de la ultimul curs de engleză, am fost capabilă să iau TOEIC-ul cu 850 de puncte (limita inferioară a lui Golden Score).

Mulţumesc profesoarelor de franceză : Florica Vlăsceanu şi Elena Mocanu căci mi-au dat şansa să particip la activităţi extraşcolare. Faptul că am ştiut franceza a fost întotdeauna asul meu. Am câştigat câteva burse şi concursuri de teatru şi teatru de improvizaţie datorită vouă!

Vreau să subliniez faptul că dna Elena Mocanu nu mi-a fost doar profesor, mi-a fost consilier şi mi-a rămas prieten peste ani.

Pentru oamenii aceştia îmi pare rău că am zis că nu aş vrea să mai trec prin acelaşi liceu.

Dar pentru mine nu s-a făcut nimic!