Continuare...

Ca să termin povestioara scriu şi despre clasa a XII-a. Şi pentru că mi s-a activat spiritul scriitoricesc, după ce termin subiectul acesta, voi trece la subiecte pozitive.

Dna Popa a avut remuşcări în anul următor şi mi-a dat imunitate.

Dar vedeţi voi ? La ce m-a mai ajutat pe mine ? Că şi azi când mă întreabă cineva : “Tu ai fost vreodată corigentă ?” sunt nevoită să răspund “Da, am fost corigentă la fizică.”.

Ca să mă răzbun pe ce mi s-a întâmplat, la încheierea liceului am propus colegilor (din spirit de echipă, bineînţeles) să le dăruim câte o diplomă personalizată tuturor profesorilor pe care i-am avut. Am încercat noi să scriem în grup, dar nu prea a mers. Şi nimeni nu vroia să-i scrie profesorului preferat, pentru că nu se considerau destul de buni la asta (şcoala ne-a învăţat bine la ce NU SUNTEM BUNI şi ne-a zis la sfârşit Q.E.D.).

Noh ? Dacă am propus a trebuit să-mi joc jocul până la final. Aşa că mi-am luat eu responsabilitatea de a scrie câteva cuvinte fiecărui profesor în parte. Şi normal că am fost cât se poate de subiectivă. Le-am scris tuturor cu sufletul : profesorilor pe care i-am iubit şi apreciat, le-am scris cât am putut eu de frumos.

Dar…

Dnei Tilă i-am spus că dumneaei ne-a învăţat ce înseamnă “intransigenţa”  şi “devotamentul”. Da, doamnă profesoară ne-aţi învăţat cum SĂ NU FIM!

Cât am râs în sinea mea când aţi citit! Ce faţă aveaţi! Vă prinseşi că râdeam de dumneavoastră ! Dar nu puteaţi să spuneţi nimic ! HAHA

Dnei Popa i-am dăruit cea mai seacă diplomă. Avea doar un rând: “Pentru tot ce ne-aţi învăţat”. Adevărul este că nu ştiam ce să-i scriu. Un an de plus cu un an de minus dă fix 0. 

Azi

Sper ca dna Popa să fi învăţat din greşeala pe care a făcut-o cu clasa noastră, pentru că nu e un monstruleţ, DOAR a călcat strâmb vreme de un an.

Dnei Tilă (Petre) : Când eram noi mici şi terorizaţi aveam coşmaruri cu dumneavoastră înecată în bacnote care vă ieşeau pe urechi şi pe nas. Şi ne distram cu imaginea asta până la următoarea oră de fizică. Vă place cine sunteţi ?

Suntem produsul experienţelor prin care am trecut, uneori prea dure pentru vârsta pe care o aveam.